Stiu ce nu vreau! Si ce nu astept! Nu vreau sa vina Craciunul... Asa as vrea sa sar naibii peste data aia. Numai cand ma gandesc, ma apuca depresia. Nu imi place nimic legat de perioada Craciunului. Nu vreau vacanta, nu vreau sa stau acasa si sa nu fac nimic; nu vreau sa vad reclame cu mosi craciuni multi, cu copii fericiti si cu multa zapada; nu vreau sa mai aud chestii de genu' "in perioada asta trebe sa fim buni si sa ne gandim la semenii nostri" si nu vreau colinde de Hrusca! Niciun fel de colinde, defapt... Si bineinteles, nu vreau sa ii aud pe toti zicand ce bine s-or distrat ei de sarbatori. Ma scoate din sarite. Sa fie si ei fericiti la ei acasa, nu sa dea cu toba taman in ograda astora necajiti si plouati... Totul e atat, atat de fals si tot sclipiciul si toata voia buna tin doar cateva zile... Nu imi e clar daca mi-s in halu' asta pentru ca mi se pare ca totul a devenit comercial sau pur si simplu hiba e la mine. Stiu ce grozav era acum o mie de ani, cand eram mica si credeam in Mos Craciun si gaseam dimineata bradu' si cadourile. Pacat ca nu am o poza cu bradutul de plastic de atunci, dar amintirea e asa frumoasa si proaspata mereu, la fel ca si amintirea mirosului de portocale. Parca si astea aveau alt parfum mai demult.
Bine ca nu ma uit la televizor, altfel as tot auzi din doua in doua fraze de "spiritul Craciunului" si as fi cel mai nefericit copil.
Ce mult mi-as dori o luna decembrie cu niste date lipsa... Ho ho ho! (nu e ce s-ar credea, ci un hohot de plans)