Sesiunea este atunci cand... Cand fac (pentru a cata oara?) ordine printre cursuri; cand scot tot arsenalul de creioane colorate si de markere si asez totul strategic, la vedere. Sesiunea e perioada minciunilor zilnice de genu' "de azi invat", "hai, mai un pic" (cu varianta "hai, mai un hop"), perioada in care pot sa dorm bine noaptea (mai putin in cele dinaintea examenelor), cand nici nu slabesc, nici nu mananc ciocolata in exces, dar in care stau vesnic stresata... Perioada in care citesc mai ales carti care nu sunt in bibliografia obligatorie, cand invat (mai nou) sa fac modele de origami (traiasca youtube!). Adica mai pe scurt: cand gasesc orice alta preocupare care sa nu aiba nicio treaba cu invatatul.

Am invatat de mult ca notele nu ma reprezinta decat in mica masura, ca nu arata cu exactitate cunostintele pe care le am, asa ca nu mai imi fac sange rau. Ma multumesc cu o nota... mediocra, sa zicem la un curs care nu mi-a placut sau doar ca sa imi arat dezaprobarea fata de profesoara acrita care vine la curs cu acelasi teanc de papirusuri ingalbenite si scamosate pe care le foloseste probabil, din primii ani de predat, de pe care ne dicteaza ce a vrut sa spuna poetul x si de ce o fost respectivul mai breaz decat poetul y. Nu mai vreau cursuri invechite, nu mai vreau sa fiu invatata ce e aia literatura! Prefer sa nu inteleg o carte, dar sa plang la unele pasaje, sa ma revolt cand un personaj imi pare crud sau sa incerc sa ma regasesc in el.

Cred ca in primul an de facultate sesiunea inca mai avea farmecul ei, asa cum o au toate lucrurile la inceput. Acum nu. Inveti cat poti sau cat ai chef, te duci, scrii, explici asa cum te-au invatat ei, spui o parere care nu e a ta, te bucuri pentru ca "pe asta l-am citit" sau pentru ca "fix capitolu' asta il stiam cel mai bine".

Scriitori, curente literare, critici, secole care vin gramada unele peste altele si care par uneori fara logica, fara nicio legatura intre ele.

Iar noi, viitorii "cineva" de maine, mai nestiutori decat in primii ani de liceu, asteptam un petic de hartie care poate fi (sau nu) un colac de salvare .

Poate candva, mai demult, scoala te facea om.