Nu pot sa imi explic prea bine de ce incep sa tremur cand cineva suna la usa. Intr-un fel ma bucur ca nu prea ne trece lume prin batatura, sunt scutita de palpitatii. Azi pe la pranz, pe langa tresariri si tot tacamul, am ramas si cu mancarea in gat cand soneria o inceput sa zbarnaie. Si iasa seful de trib si incepe sa parlamenteze ceva cu grozavia de afara care imi stricase mie linistea. Aud ca personajul se prezinta, spune ca e de la o facultate si ca vrea ceva. Si in timp ce eu ma rugam in gand "tata, nu ma chema...", el deja se plictisea (probabil nu pricepea nimic), asa ca m-a strigat "hai, draga tatii, in gura lupului". Ce era sa fac? Si intr-o clipa, stateam asa... una in fata celeilalte. Una mai speriata ca cealalta. Iarasi isi tremura vocea si imi spune ca e de la facultatea X... Mie imi stateau toti neuronii blocati si nu am inteles decat ca facea un sondaj. Mi s-a facut asa o mila de spaimele noastre, ca am poftit-o inauntru. Stateam amandoua stingherite in camera si in timp ce isi scotea hartoagele si sculele de scris, io stateam ca o condamnata si tot ma fataiam de pe un picior pe altu. M-a intrebat de administratia locala, de politicieni, de cum ma informez eu despre ce se intampla in oras, cu cine as vota... Mi-a citit ea niste nume si i-am zis ca nu as vota cu nimeni, ca n-am habar cine is aia. Ar fi putut foarte bine sa imi citeasca numele vecinilor, ca nici pe aia nu-i cunosc... Cate chestionare mai ai de facut?" "Vreo 40... Si nu prea imi raspunde lumea. In blocul asta doar doua persoane mi-au deschis. Imi e cam frica de betivi..." La sfarsit m-a intrebat de intrarile cu numere pare de pe strada mea si iar am aberat, de parca nu eram de pe lumea asta. Mi-a multumit de parca i-as fi dat cine stie ce. Cand sa plece, a lamurit-o tata pe unde sa mearga si ea nici nu clipea.
Imi si imaginez cum bantuie prin nenorocirea asta de cartier si cum isi poarta frica de la o sonerie la alta. Dracu sa o ia de treaba.