Atmosfera de "casa cu stafii" sau "atentie, criminal rau" din filmele de spaime e o prostie. Ideea asta imi trece prin cap de fiecare data cand urc in camera mea provizorie din casa prietenului lui M (zilele astea tot calatorim de la o casa la alta. Eu sufar, tanjesc dupa rutina si stabilitate, dar daca tot e vacanta, hai sa ne preumblam...). Casa cu etaj, camere peste camere, usi langa usi, seara e o bezna de un negru taciune (nu gasesc niciodata intrerupatoarele), iar eu lipai desculta pe scari. Si singurul lucru la care ma pot gandi e ca tre' sa numar nenorocitele de treptele ca sa nu imi frang grumazul. Prin urmare, daca sa zicem ca... prin absurd ar aparea un nene cu o barda in mana, as fi atat de concentrata la "unu, doi, trei, pasu' maaare, unu, doi..." incat cred ca i-as spune ceva de genul "Domnul meu, condu-ma pana sus, ca treptele astea sunt criminale (pardon de expresie) si dupa aceea mai vedem".
Sa fim seriosi. Spaima din filmele cu spaime vine de la o orchestra al naibii de buna, restul e facatura.
3 comentarii:
Facatura, facatura, dar ia sa aruncam o privire sub pat. Oare s-a auzit un scartait?! sau a fost doar vantul pe la geamul ce neaparat trebuie lasat deschis daca nu vrem sa murim de caldura.
Oare ce se ascunde in coltul intunecat, da, acolo, exact langa dulapul intredeschis, unde si lunii ii e nu stiu cum, sa zicem frica?!, sa patrunda.
Oare de tavan atarna o panza de paianjen sau sunt degetele descarnate ale lui Bau-Bau?!
Uai, taci. Seara inainte de culcare ma apuca o frica... Numai cand ma gandesc ca sunt singura la parter si ma trec toate apele. Si nu ma uit doar sub pat, ci si in baie si in dulapuri :))
Macar tu esti singura la parter, eu o sa fiu singura in tot apartamentul :(( Cred ca o sa recurg la tehnica cea mai practica... becul aprins toata noaptea. NUUUUUUUUU...
Sau o sa stau pe intuneric si o sa mai bag si vreo doua filme de groaza ;)
Trimiteți un comentariu