Insemnari din grota

Filme proaste

2010-07-08T09:24:00.000-07:00

Acu' ceva vreme am dat de niste recenzii la Twilight si la New Moon care m-au bagat in sperieti. Nu stiu sa fi vazut vreodata critici atat de muscatoare si de ironice, asa ca mi-am promis sa nu ma uit la filmele astea nici daca ar fi sa ma decompun de plictiseala. Zilele trecute le-am descarcat totusi. Am pierdut mai bine de patru ore din viata vizionandu-le, dar macar pot sa imi bat joc de ele pana cad lata. Macar asa ma pot racori.
Pentru inceput, o detest pe Bella. E patetica. Geme, vorbeste dezarticulat, ofteaza, sufera, iar geme, se intristeaza (adica e trista tot timpul), o mai apuca o micuta depresie... Horror. Cred ca cel mai mult si mai mult ma enerveaza felul in care vorbeste. Atatea pauze intre cuvinte, noduri, chinuri, ezitari. O veritabila domnita fragila si delicata... Cred ca Mihail Eminovici ar mai fi scos un volum de poezii daca ar fi avut-o ca muza. Oooo! Dar, ce m-am bucurat cand si-o rupt piciorul. Pur si simplu am savurat momentul.
In rest... Vampirul ei ii urat. Dar urat... urat, o pocitanie. Jake e prea patratos, parca de sugar se hraneste numai cu steroizi. Povestea e seaca si nu prea sta in picioare. Daca Biella si Edward chiar formeaza cuplul perfect si iubirea e asa mare (mare si platonica), nu inteleg ce treaba mai are ea cu Jake. Se cam poftesc reciproc din priviri, ea ii spune ca il iubeste, dar pleaca cu luceafarul (ca tot e sclipitor), alesul ei. Pe urma, mai e si ghiveciul asta de povesti cu vampiri si varcolaci. Mai lipseau doar elful, trolul si Harap-Alb.
Bine, e clar ca saga e facuta pentru un anumit tip de public, pentru o anumita varsta. Tot stau si ma gandesc daca acu zece ani as fi fost impresionata de poveste. Poate ca da. Acum insa, nu pot sa spun decat ca e un film dureros de prost si o clara pierdere de vreme. Am mai zis ca o urasc pe Biella?

Bu. Huhú.

2010-07-02T16:20:00.000-07:00

Atmosfera de "casa cu stafii" sau "atentie, criminal rau" din filmele de spaime e o prostie. Ideea asta imi trece prin cap de fiecare data cand urc in camera mea provizorie din casa prietenului lui M (zilele astea tot calatorim de la o casa la alta. Eu sufar, tanjesc dupa rutina si stabilitate, dar daca tot e vacanta, hai sa ne preumblam...). Casa cu etaj, camere peste camere, usi langa usi, seara e o bezna de un negru taciune (nu gasesc niciodata intrerupatoarele), iar eu lipai desculta pe scari. Si singurul lucru la care ma pot gandi e ca tre' sa numar nenorocitele de treptele ca sa nu imi frang grumazul. Prin urmare, daca sa zicem ca... prin absurd ar aparea un nene cu o barda in mana, as fi atat de concentrata la "unu, doi, trei, pasu' maaare, unu, doi..." incat cred ca i-as spune ceva de genul "Domnul meu, condu-ma pana sus, ca treptele astea sunt criminale (pardon de expresie) si dupa aceea mai vedem".

Sa fim seriosi. Spaima din filmele cu spaime vine de la o orchestra al naibii de buna, restul e facatura.

Na iaca

2010-06-29T12:22:00.000-07:00

Intr-o zi o sa traduc o carte. Nu stiu cand. Poate la 30, 40, poate la 50 de ani. Poate anul viitor. Putin importa daca va fi manifestul partidului comunist sau volumul de poezii al lui J. Frau. In viata asta trebuie sa traduc o carte si sa o public, chiar daca o sa se vanda in 1000 de exemplare. Si asta pentru ca la traducere de texte literare am luat cinci. Cinci???? La literare???? Cum??? Din Marcel Aymé??? Mnooo...

Deci cum spuneam, o sa traduc. Iar pe pagina cu dedicatii (nu stiu daca am voie sa imi pun o pagina de dedicatii, dar o introducere tot scriu, o nota de subsol, ceva, orice) o sa o salut voios pe doamna profesoara si o sa ii spun ca datorita dumneaei am ajuns eu in librarii.

Acum ma duc sa plang in dulap. Tot e gol, nenorocitul (mi-am facut valizele).

Si frumusetea mea de camera personalizata dupa chipul si asemanarea mea s-a tranformat din nou intr-o celula insipida...

Raymond Queneau - Zazie en el metro

2010-06-20T03:43:00.000-07:00

Ca sa nu pierzi nici un strop din savoarea carticelei asteia, iti trebe un dictionar al naibii de bun, in orice limba ai citi-o. Daca ar fi sa notez tot ce mi-a placut, ar trebui sa transcriu toata cartea, dar incerc sa ma multumesc cu fragmentele de mai jos.

"Zazie, boquiabierta, tardó algo de tiempo en percatarse de que a poca distancia, sobre la acera, un armatoste de hierro forjado sostenía un rótulo compuesto por una sola palabra: METRO. La niña, olvidándose ipso facto del espectáculo callejero, se acercó a su boca con la ídem seca por la emoción."

"-A ver... ¿Por qué quieres hacerte maestra?
-Para jorobar a las niñas -contestó Zazie-. A todas: a las que tengan mi edad dentro de diez años, dentro de veinte, dentro de cincuenta, dentro de cien, dentro de mil años... Siempre habrá alguna a la que hacer la puñeta.
-Ajá -dijo Gabriel.
-Seré un hueso de taba con todas. Las obligaré a lamer el suelo. Les meteré el compás por el ojete. Les daré patadas en el culo. Y con botas, porque en invierno llevaré botas. Así de altas (gesto). Con enormes espuelas para sacarles la piel del trasero a tiras.
(...)
-Claro que dentro der veinte años -dijo Gabriel- ya no habrá maestras. Las reemplazará el cine, la tele, la electrónica y cosas así. También viene en el periódico. ¿verdad, Marceline?
-Sí -contestó suavemente Marceline.
Zazie meditó un instanté sobre esta perspectiva.
-Entonces -declaró- seré astronauta.
-Ele -dijo Gabriel en tono de aprobación-, ele... hay que estar a la altura de los tiempos.
-Sí -prosiguió Zazie-, seré aastronauta para jorobar jorobar a los marcianos."

"Llegan los mejillones, Zazie se abalanza, bucea en la salsa, chapotea en el caldo, se embadurna. Los lamelibranquios rebeldes a la cocción son violados en su propia concha con ferocidad merovingia. Poco falta para que el angelito se los jame enteros. Y cuando liquida la fuente, vaya, no diría que no a las patatas fritas. Muy bien -dice el fulano, que a todo esto trasiega su brebaje a sorbitos, como si fuera un carajillo. Traen las patatas. Queman que es una cosa mala. Zazie, voraz, se abrasa los dedos, pero no la langua."

"(...) tío, aquí tienes un poli que quiere decirte algo."

-¿Qué es un hormosexual? (Zazie)
- Un hombre que lleva bluyinses (Marceline)

"- Demuestre sus habilidades -le dijo, subrayando las palabras con una mirada afrodisíaca y vulcanizante-. Un agente de policía tan bien plantado como usted debe saber muchos trucos. Dentro de la legalidad, se entiende." (la señora Mouaque)

Apoi, de la Zazie citire:

-Las bromitas entre vejestorios dan ganas de vomitar.

- Las personas mayores me la sudan.

- La educación me la suda.

- Métase los consejos donde le quepan.

- Cualidades por aquí (gesto).

- Mi tío me la suda.

- Tu palabra me la suda.

- La delicadeza me la suda.

Raymond Queneau, Zazie en el metro, Ediciones Alfaguara, Madrid, 86. Traducere de Fernando Sánchez Dragó.

Marcel Aymé, El novelista Martin y otros relatos

2010-06-15T11:33:00.000-07:00

Tocmai am terminat de citit cateva nuvele de Marcel Aymé. Mi-au placut foarte mult personajele, povestile lor inedite, umorul, limbajul simplu si proaspat, finalurile frumoase... A fost o lectura placuta asa ca sper sa mai dau si de alte carti scrise de el. Cum volumul era imprumutat, aveam tendinta de a-mi nota citate, expresii sau franturi de dialog, dar stiam deja ca am prostul obicei de a nu-mi reciti niciodata notitele... A fi ramas uitate cine stie pe unde. Si asa mi-am adus aminte de bietul meu blog...

Inca din prefata am retinut o chestie draguta pe care a zis-o M. Aymé in momentul in care a fost propus pentru Legiunea de Onoare si a fost invitat la Palatul Elisée: "para no tener que rechazar favores tan deseados, les rogaría que tuviesen a bien meterse su Legión de Honor donde les cupiese, así sus elíseos placeres". Cred ca din momentul asta mi-a devenit foarte simpatic.

Din La gracia: "A pesar de su soberbia, gula, ira, envidia, pereza y avaricia, Duperrier sentía en su interior un alma aún teñida de inocencia. Aunque capitales, sus pecados ne dejaban de ser de esos que un muchacho puede confesar sin amargura en la primera comunión. Pecado capital como ninguno, la lujuria le aterrorizaba (...) No es que Duperrier hubiera dejado la lujuria para el final. Sencillamente se había negado a contemplarla como posibilidad. La propia señora Duperrier no podía pensar en ella sin estremecerse. Los dos esposos llevaban ya muchos años viviendo en un delicioso estado de castidad, y hasta la aparición de la aureola, cada una de sus noches era un sueño de blanca muselina".

Finalul de la El alma de Martin care mi-a placut foarte mult: "En el lugar del suplicio, mientras los ayudantes de la guillotina se hacían cargo de su persona, Martin, sintiendo que lo ahogaba el remordimiento de su crimen, comprendió que su alma no le había abandonado en ningún momento y que se había fraguado una falsa ilusión. Lanzó un horrible grito al darse cuenta de que se trataba de una trampa del diablo, siempre dispuesto a arruinar la vida de un pobre hombre que ha matado a su familia".

Din El pasa-murallas: "Señor director. Con referencia a nuestra entrevista del 17 de los corrientes y, por ende, a sus instrucciones generales del 15 de mayo del año pasado, tengo el honor de informarle de que acabo de terminar la lectura del segundo tomo de Los Tres Mosqueteros y de que tengo la intención de evadirme esta noche entre las onde y veinticinco y las doce menos veinticinco. Con la expresión de su profundo respeto, le saluda: El Hombre Lobo".

As fi vrut sa scriu macar cateva fraze din La cartilla care mi-a placut cel mai mult si cel mai mult, dar azi musai trebuia sa duc cartea la biblio... Poate saptamana viitoare.

2008-02-23T05:21:00.000-08:00

La asta ma munceam de dimineata, cu ochii carpiti de somn. Nu prea e geniala poza, ca imi tremura mana cand tin web camu', de parca as fi un fumator care tocmai s-o lasat de fumat. Nu va zic cum se face, ca n-am rabdare sa explic si nici nu vreau sa dezvalui din tainele foarte secrete pe care le-am invatat io pe iutub. Mai am de citit (bloguri, desigur). Sper sa nu mor in fata calculatorului.

2008-02-22T10:50:00.000-08:00

Acest post/articol/mesaj (cum s-o fi chemand) este pentru sufletele duioase care se intreaba de ce bate vantu' pe paginuta asta. In primul rand, scriu prost si degeaba. In al doilea rand, ma pregatesc intens pentru licenta adica citesc bloguri toata ziua. Cand vad ce sclipiri au unii, imi vine sa tac, sa nu mai pun mana pe tastatura, sa nu mai scriu niciun rand (eventua doar liniute si bastonase), sa nu ma mai duc la scoala, sa...

Ma mai joc si de-a origami, asta cand ma dor ochii de la atata citit. Ieri am facut un model splendid, de mi se imbucurau ochii si mi se umfla pipota de mandrie.

Na gata, ma intorc la studiat...

2008-02-19T06:37:00.000-08:00

Nu pot sa imi explic prea bine de ce incep sa tremur cand cineva suna la usa. Intr-un fel ma bucur ca nu prea ne trece lume prin batatura, sunt scutita de palpitatii. Azi pe la pranz, pe langa tresariri si tot tacamul, am ramas si cu mancarea in gat cand soneria o inceput sa zbarnaie. Si iasa seful de trib si incepe sa parlamenteze ceva cu grozavia de afara care imi stricase mie linistea. Aud ca personajul se prezinta, spune ca e de la o facultate si ca vrea ceva. Si in timp ce eu ma rugam in gand "tata, nu ma chema...", el deja se plictisea (probabil nu pricepea nimic), asa ca m-a strigat "hai, draga tatii, in gura lupului". Ce era sa fac? Si intr-o clipa, stateam asa... una in fata celeilalte. Una mai speriata ca cealalta. Iarasi isi tremura vocea si imi spune ca e de la facultatea X... Mie imi stateau toti neuronii blocati si nu am inteles decat ca facea un sondaj. Mi s-a facut asa o mila de spaimele noastre, ca am poftit-o inauntru. Stateam amandoua stingherite in camera si in timp ce isi scotea hartoagele si sculele de scris, io stateam ca o condamnata si tot ma fataiam de pe un picior pe altu. M-a intrebat de administratia locala, de politicieni, de cum ma informez eu despre ce se intampla in oras, cu cine as vota... Mi-a citit ea niste nume si i-am zis ca nu as vota cu nimeni, ca n-am habar cine is aia. Ar fi putut foarte bine sa imi citeasca numele vecinilor, ca nici pe aia nu-i cunosc... Cate chestionare mai ai de facut?" "Vreo 40... Si nu prea imi raspunde lumea. In blocul asta doar doua persoane mi-au deschis. Imi e cam frica de betivi..." La sfarsit m-a intrebat de intrarile cu numere pare de pe strada mea si iar am aberat, de parca nu eram de pe lumea asta. Mi-a multumit de parca i-as fi dat cine stie ce. Cand sa plece, a lamurit-o tata pe unde sa mearga si ea nici nu clipea.
Imi si imaginez cum bantuie prin nenorocirea asta de cartier si cum isi poarta frica de la o sonerie la alta. Dracu sa o ia de treaba.

2008-02-03T11:11:00.000-08:00

Sesiunea este atunci cand... Cand fac (pentru a cata oara?) ordine printre cursuri; cand scot tot arsenalul de creioane colorate si de markere si asez totul strategic, la vedere. Sesiunea e perioada minciunilor zilnice de genu' "de azi invat", "hai, mai un pic" (cu varianta "hai, mai un hop"), perioada in care pot sa dorm bine noaptea (mai putin in cele dinaintea examenelor), cand nici nu slabesc, nici nu mananc ciocolata in exces, dar in care stau vesnic stresata... Perioada in care citesc mai ales carti care nu sunt in bibliografia obligatorie, cand invat (mai nou) sa fac modele de origami (traiasca youtube!). Adica mai pe scurt: cand gasesc orice alta preocupare care sa nu aiba nicio treaba cu invatatul.

Am invatat de mult ca notele nu ma reprezinta decat in mica masura, ca nu arata cu exactitate cunostintele pe care le am, asa ca nu mai imi fac sange rau. Ma multumesc cu o nota... mediocra, sa zicem la un curs care nu mi-a placut sau doar ca sa imi arat dezaprobarea fata de profesoara acrita care vine la curs cu acelasi teanc de papirusuri ingalbenite si scamosate pe care le foloseste probabil, din primii ani de predat, de pe care ne dicteaza ce a vrut sa spuna poetul x si de ce o fost respectivul mai breaz decat poetul y. Nu mai vreau cursuri invechite, nu mai vreau sa fiu invatata ce e aia literatura! Prefer sa nu inteleg o carte, dar sa plang la unele pasaje, sa ma revolt cand un personaj imi pare crud sau sa incerc sa ma regasesc in el.

Cred ca in primul an de facultate sesiunea inca mai avea farmecul ei, asa cum o au toate lucrurile la inceput. Acum nu. Inveti cat poti sau cat ai chef, te duci, scrii, explici asa cum te-au invatat ei, spui o parere care nu e a ta, te bucuri pentru ca "pe asta l-am citit" sau pentru ca "fix capitolu' asta il stiam cel mai bine".

Scriitori, curente literare, critici, secole care vin gramada unele peste altele si care par uneori fara logica, fara nicio legatura intre ele.

Iar noi, viitorii "cineva" de maine, mai nestiutori decat in primii ani de liceu, asteptam un petic de hartie care poate fi (sau nu) un colac de salvare .

Poate candva, mai demult, scoala te facea om.

2008-01-17T09:34:00.000-08:00

Iara leapsa?? Dupa ce o sa ii raspund lui Richie cred ca o sa spun "piua", cel putin pentru o vreme...

Buuuun... Sa trec la treaba. Tema: sa scriu ce visam eu sa fiu de cand eram eu copilache mic pana acum, cand sunt un copilache putin mai mare. Am vrut sa fiu... Multa vreme eram hotarata sa fiu invatatoare. La ce putea sa visele o fata in primii ani de scoala? Prin generala imi placea geografia si am avut parte de profi grozavi, asa ca ma vedeam tot la catedra, dar vorbind despre galaxii, munti si lacuri. Mai tarziu am mai vrut sa fiu sofer de tir, vatman... Asta mai ales in primii ani de liceu pentru ca imi placea la nebunie sa merg cu tramvaiul, ca si acum, de altfel. Visam sa fiu patinatoare (mai ales in timpul Jocurilor Olimpice) si toata ziua ma dadeam in figuri, chinuindu-mi botoseii pe fiecare particica neacoperita de parchet din casa. Eu, care in viata mea nu am fost la patinoar... Am vrut sa fiu si salvamar (cand ma uitam la Baywatch)... Nu cred ca mai trebe sa spun ca nu stiu nici in ziua de azi sa inot. Si mai voiam sa fiu si marinar... sau macar partenera lui Harmon Raab din Justitie militara. Prin a 12-a mi-a trecut prin cap sa ma fac psiholog, dar mi-am dat seama ca pacientii ar ajunge cu siguranta intr-un azil de nebuni dupa ce ar trece prin mainile mele... Voiam sa fiu si bibliotecara (tot in timpul liceului, cand chiuleam uneori ca sa-l ajut pe nenea bibliotecaru' in micul haos din jurul lui). Uff... Ca multe au mai fost! Acu' trebe doar sa astept sa mai cresc un pic si sa aleg. Sau sa mai visez la 1000 de alte lucruri pe care le-as putea face. Paula, tu ce imi povestesti? Chiar sunt curioasa!

2008-01-12T13:01:00.000-08:00

Iaca si Carina cu alta leapsa pe care mi-o azvarle peste gard: cum ii treaba cu misculatia asta pe nume bloggereala? Creeaza, nu creeaza dependenta? Ca o cititoare inraita ce sunt, musai sa recunosc: da, in cazul meu... s-a cam lipit viciul de mine. Totul a inceput prin toamna cand am inceput sa citesc blogurile fostelor colege de liceu si de atunci... sunt o cauza pierduta. Nu trece zi sa nu intru pe cel putin 7-8 bloguri. In perioada asta scurta am dat de oameni care scriu extraordinar si care ma fac sa ma simt mica si sa ma rusinez un pic pentru incercarile mele stangace.

Partea proasta e ca pierd foarte mult timp. Asta pentru ca, atunci cand mi-a placut un articol, in mod obligatoriu le citesc si pe urmatoarele. Nu de putine ori am stat ore intregi citind un blog de la primul articol pana la cel mai recent.

Acu' ma intreb: care o leacul pentru asemenea boala? Sa fie, oare, teancul de carti care se mareste vazand cu ochii si care asteapta sa fie "biruit"? Sau o plimbare in parc? Sau...? Bine, bine! o sa ma gandesc la toate astea, dar dupa ce mai dau o raita prin "blogosfera"!

2008-01-09T02:46:00.000-08:00

Leapsa de leapsa de la Paula. Tre sa iau cartea cea mai aproape de mine(La regenta, Clarin, volumu' I), sa deschid cartea la pagina 123, sa caut fraza a 5-a si sa le scriu aici pe urmatoarele 4. Ok, tineti-va bine:

- (1979), "Produccion literaria y rentabilidad: el caso de Clarin", en Hommage... a Noel Salomon, Barcelona, Laia, paginas 123-133
- (1985), "La creacion y su funcion en la obra de Clarin", en A. Vilanova (ed.), 1985, pags. 103-120.
-BRENT, A. (1951), Leopoldo Alas and La Regenta, The University of Missouri Studies, vol. XXIV, num. 2, Columbia, Missouri.
BULL, W. (1942), "The liberalism of Leopoldo Alas", HR, X, paginas 321-334.

Nu ma mai joc asa... De acu in colo o sa am grija ce carti tin pe birou!

2008-01-05T13:51:00.000-08:00

Imi vreau vacanta inapoi, adica cele doua saptamani in care ar fi trebuit sa citesc, sa invat si sa ma pregatesc pentru licenta! Dau la schimb paispe zile nesuferite, in care am stat lipita de calculator facand niste traduceri tampite, super plicitsitoare si nefolositoare pe care nici acu, in ceasul ultim, nu le-am terminat. Si acus e luni si incepe marele balci, iarasi o sa ma tarasc la scoala, si o sa injur de mama focului ca nu am timp sa le impart pe toate. Dar bine ca stiu cum se zice "leader", "manager" si "caiet de sarcini" pe frantuzeste...
Sfinte zile libere, multi prosti mai is care nu stiu sa se bucure de linistea voastra!

2008-01-01T09:57:00.000-08:00

Focuri de artificii atat de aproape, de parca as fi aruncat cu mana mea ploaia de scantei, o mare de oameni care fremata si atmosfera calda, de neuitat al unei familii in care domneste armonia, familie din care mi-as fi dorit atat de mult sa fac parte, macar in noaptea dintre ani.

Cam asa a fost pentru mine Revelionul asta. Fara bilanturi si promisiuni, fara regretul ca a trecut inca un an cu prea putine evenimente si impliniri, doar cu o licarire de speranta si de incredere.

Am dat si eu un branci norocului (inspre mine, desigur) stand cocotata pe un scaun, cu o valiza in mana si cu niste catei de usturoi in cealalta cu putin inainte de ora 12. In traducere libera: calatorii, bani si... si mai ce? Nu am inteles partea cu scaunul, dar accept orice: mobila noua, vreun post bun pe viitorul apropiat... In niciun caz picioare de lemn!

Raman cu o nedumerire: daca de mica stiu unde se duc randunicile si cocorii cand se duc... oare pe unde se adaposteau bietii porumbei azi-noapte? Zburataceau in toate partile, iritati si panicati de artificii...

2007-12-27T13:11:00.000-08:00

Am mai primit o leapsa. Vinovat, adica expeditor: Paula. Am facut un test al culorilor care mi-a aratat inca o data ce persoana minunata, inteligenta si simpatica sunt. Dupa ce mi-am zbenguit ochii citind interpretarea (in engleza...), i-am dat dreptate Paulei care zicea ca se scrie numai de bine. Pe data viitoare as prefera un test de personalitate care sa imi arate fara ocolisuri ce hibe am. Nu e vorba ca nu le stiu, dar ar suna mai realistic.

You are 48 % extrovert and 52 % introvert.

You are able to listen to others, you show a good emotional intelligence, you know how to bring your support to others. You are also a leader, you know how to organize the groups of persons and give them your energy. Finely you are imaginative and creative, you have always new ideas, and you know how to apply them.

Se ziceau mai multe chestii, dar asta e miezu'.

Am mai primit si tema, adica sa dau leapsa altcuiva, asa ca Richie... pazea!

2007-12-26T08:10:00.000-08:00

Si s-a ivit prima leapsa (de la Richie), tocmai cand inspiratia e dusa departe, la mama naibii. De ieri ma gandesc ce cadouri faine am primit io de-a lungu' vremii, dar nu mi-au trecut prin minte decat doua lucruri: numele meu si clopoteii de vant cu delfini roz (desi imi e frica de clinchetul lor, nu stiu de ce). Ah, mi-am mai adus aminte de inca ceva: cea mai grozava minge pe care am avut-o vreodata: uriasa si cu dinozauri (am spart-o in tufele de trandafiri si am plans dupa ea ca un elefantel orfan). Cam atat.

2007-12-23T11:38:00.000-08:00

Am intrat pentru un minut pe un blog din care nu a mai ramas decat "sheletul". Nu mai e niciun post... Mi-am amintit cum e sa parasesti o casa, sa iei cu tine totul, sa pleci multumit ca nu ti-ai ratacit lucrusoarele, sa te preocupe aranjarea lor in alt loc, un loc pe care de acum il vei numi simplu "acasa" si dupa scurt timp sa te trezesti napadit de amintiri si de regrete, sa iti dai seama ca un singur lucru ai uitat: sufletul celuilalt "acasa", in ale carui incaperi altfel iti rasuna vocea, scartaitul podelei era altul, iar oamenii aveau alte chipuri si alte varste. Alta adresa va fi trecuta pe scrisorile care iti vor fi de acum destinate, vei invata alte chipuri, iar soarele altfel iti va batea in geam. Poti sa te prefaci ca ai uitat, sa te gandesti ca oriunde e acasa atata timp cat fiinta ta are puterea sa dea viata unor incaperi oarecare, dar simti ca intr-un fel ai pierdut o parte din tine.

Mai demult, am lasat in urma mea o casa in care am lasat doar o farama din suflet.

2007-12-22T07:59:00.000-08:00

Am simplificat lista (uriasa) cu lucrurile pe care mi le-as dori de Craciun. Asa ca daca ar trebui sa ii scriu lu mosulache, mi-ar ajunge si o pagina dintr-un carnetel pentru ca anul asta m-as multumi cu doua lucruri: sacul cu cadouri (plin) al mosului si un zbor cu saniuta lui. Sa mai spuna cineva ca nu sunt eu un copil bun! Na, astept. Sau si anu asta primesc tzeapa???

2007-12-20T11:41:00.000-08:00

Imi plac:

fitoasele cu unghii de sapatoare;
mamele cu copii in carucioare care traverseaza aiurea, prin locuri interzise;
vanzatoarele care te privesc de parca ti-ar face o favoare ca te servesc;
copilasii de liceu care asculta muzica in tramvai;
mortaciunile care asculta manele (in tramvai, pe strada, in magazin, in locuintele personale);
profii care isi citesc cursurile;
soferii care iti acorda prioritate si dupa aia te injura ca esti prea incet;
oamenii care le stiu pe toate si au tot timpul pareri;
ecologistii care circula cu taxi si viseaza sa isi ia masina;
mironositele pe tocuri care ar avea nevoie de carje ca sa isi mentina echilibrul;
posetutele roz si sutienele cu bureti de 2 cm.

(va urma)

2007-12-19T10:02:00.000-08:00

Imi place ieslea amenajata in Centru. Pe langa casutele de la care se pot cumpara tot felul de minuni si care apar in fiecare an pe vremea asta, ieslea asta e o noutate. Cel mai mult ma amuza ca lumea nu da doi bani pe figurinele alea sau cum s-or fi chemand; oamenii nu merg sa il vada pe bebelusul Isus, ci sa admire, sa faca poze si sa dragaleasca cele doua oi vii care rumega nepasatoare intr-un colt. Defapt, si mie imi plac mai mult! Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar statuile alea chiar is urate; Maria are fata de mulatru, nu pare deloc fericita de eveniment, iar ingerasu' agatat undeva aproape de tavan parca ar avea bratele amputate. Ma distreaza si gardienii publici care stau prin zona. Pot sa pun mana in foc ca nu au ei treaba cu statuile, ci cu mioarele alea grasune. Daca m-ar fi intrebat cineva care imi sunt preferintele, as fi zis ca mi-ar fi placut sa vad si un magarus. Pun pariu ca ar fi induiosat toata populatia care trecea prin zona.

2007-12-16T11:05:00.000-08:00

Ce bine e sa fii tanar si lipsit de griji. Defapt, e o etapa in continuarea unei copilarii magnifice (stat in casa, prieteni ioc), a unei adolescente asisderea ( banchet clasa a 8-a - eveniment nereusit; banchet clasa a 12-a - ratat; majorat - ratat; iesiri - nu; distractii - ce-i aia?; nebunii - nu inteleg termenul; trait clipa - desigur, mereu, cat mai mult; mers munte - o tentativa; mers mare - nu, dar am primit vederi, imprietesuguri si momente in afara grotei - doua intalniri "Schimb de carti" ) asa ca am toate motivele sa privesc cu optimism spre viitor. Cliseul "slujba, sot, copil" suna ca un behait duios de clopotei. Ei da, doar asta ma asteapta. Dar cu timpul o sa invat sa fiu mandra de locul de munca, sa consider cele 8 ore petrecute intr-un birou (sau ce-o fi) ca pe un rau necesar (ca doar de acolo o sa imi castig eu painea), sa ranjesc la glumele tampite ale colegilor si ale sefului si sa fiu mandra de mine cand din salariu o sa imi cumpar niste bulendre sau pantofi din cine stie ce magazin de unspe stele. Partea cu sotu si copilu sunt in formula 2 in 1, adica o sa invat sa schimb scutece (la scurta vreme dupa ce ma va pocni sfantul instinct matern) in timp ce o sa exersez si faza cu spalatul ciorapilor murdari aruncati neglijent cine stie pe unde de viitorul sot iubitor care, nu-i asa, o sa fie, singurul, unicul in stare sa ma inteleaga, sufletul pereche, jumatatea de portocala, cel care o sa ma completeze si o sa ma faca fericita. Si ca multe altele, o sa invat sa fiu sotia perfecta, mama preaiubitoare, gospodina model si angajata sarguincioasa pentru ca, vrem nu vrem, vietile noastre nesemnificative se muleaza perfect pe acelasi tipar. Inchei acest scenariu demn de un film de groaza, spunand ca nu ma inspaimanta deloc faptul ca pe la 50 de ani o sa arat ca un borcan de muraturi, nici celulita, nici firele albe, nici menopauza (nu cred ca doare) care o sa ma pandeasca.
As prefera sa primesc eventualele incurajari, sfaturi si pareri contra la nuvreaucomentarii@punctcom sau direct in cutiuta de scrisori de la parterul blocului. Multumesc.

2007-12-12T11:29:00.000-08:00

Imi e sila de noroiul care apare peste tot, de strazile care mustesc de pasta maronie si scarboasa. Cand ploua, parca si sufletul ajunge sa se imbibe cu apa, si e frig mereu. Strivita intre cer (murdar si el) si strazile urate care nu duc niciunde, ma intorc acasa, unde gasesc un alt fel de frig, cel al tacerii si al singuratatii. Pare un vis urat si pare ca n-o sa scap niciodata din ghearele tristetii. "Maine" nu mai e o speranta, ci continuarea aceluiasi vis urat.

2007-12-08T11:17:00.000-08:00

Stiu ce nu vreau! Si ce nu astept! Nu vreau sa vina Craciunul... Asa as vrea sa sar naibii peste data aia. Numai cand ma gandesc, ma apuca depresia. Nu imi place nimic legat de perioada Craciunului. Nu vreau vacanta, nu vreau sa stau acasa si sa nu fac nimic; nu vreau sa vad reclame cu mosi craciuni multi, cu copii fericiti si cu multa zapada; nu vreau sa mai aud chestii de genu' "in perioada asta trebe sa fim buni si sa ne gandim la semenii nostri" si nu vreau colinde de Hrusca! Niciun fel de colinde, defapt... Si bineinteles, nu vreau sa ii aud pe toti zicand ce bine s-or distrat ei de sarbatori. Ma scoate din sarite. Sa fie si ei fericiti la ei acasa, nu sa dea cu toba taman in ograda astora necajiti si plouati... Totul e atat, atat de fals si tot sclipiciul si toata voia buna tin doar cateva zile... Nu imi e clar daca mi-s in halu' asta pentru ca mi se pare ca totul a devenit comercial sau pur si simplu hiba e la mine. Stiu ce grozav era acum o mie de ani, cand eram mica si credeam in Mos Craciun si gaseam dimineata bradu' si cadourile. Pacat ca nu am o poza cu bradutul de plastic de atunci, dar amintirea e asa frumoasa si proaspata mereu, la fel ca si amintirea mirosului de portocale. Parca si astea aveau alt parfum mai demult.
Bine ca nu ma uit la televizor, altfel as tot auzi din doua in doua fraze de "spiritul Craciunului" si as fi cel mai nefericit copil.
Ce mult mi-as dori o luna decembrie cu niste date lipsa... Ho ho ho! (nu e ce s-ar credea, ci un hohot de plans)

2007-12-07T12:14:00.000-08:00

Blogul l-am facut, felicitarile le-am primit... Acum e acum. Si mai departe? Palmele mi-s umede, gandurile impaiangenite. Am emotii. Ce haz o sa mai faca unii de sfiala mea de acum. Ma mai simt si fastacita, ca atunci cand ies in fata clasei.. Las' ca ma fac eu mare si indrazneata de nu o sa am loc de nimeni.
Acum dau fuga pe YM sa imi anunt primul cititor... Carinaaaaa!!!!